MINTEA LUI PUTIN, CEA MAI MARE TRAGEDIE PENTRU RUSIA SECOLULUI XXI

 

Toată planeta își ține răsuflarea și încearcă să ghicească ce se găsește în mintea liderului de la Kremlin.

Cu siguranță, în Vest, și nu numai, au fost făcute evaluări și expertize psihologice, cu scopul de a putea intui viitoarele lui mișcări... Probabil că unele au fost făcute publice, iar altele, așa cum este de la sine înțeles, nu. În al doilea război mondial, bunăoară, doi psihanaliști, Langer și Murray, au pregătit pentru administrația Roosevelt o analiză psihologică în care cu remarcabilă acuratețe se prezicea că: pe măsură ce războiul va lua o întorsătură defavorabilă, răbufnirile de furie ale lui Hitler vor deveni tot mai frecvente; poate să existe o încercare de asasinat din partea Wehrmachtului; nu vor exista negocieri, predare sau capitulare; deși cu o dezordonată teamă de moarte, în cazul unei înfrângeri, cel mai probabil se va sinucide. Asemenea concluzii nu i se pot aplica lui Putin în oglindă. Cea mai mare greșeală făcută în ceea ce privește personalitatea lui Vladimir Vladimirovici este aceea de a-l aborda doar psihologic, fără contextul istoric sau de mental colectiv, fără de care nu se poate înțelege ceea ce se întâmplă acum cu Putin și Rusia.

În ceea ce privește strict individualitatea lui Putin, multe dintre caracterizările de până acum mie mi s-au părut fatal păguboase și cu efecte nocive pentru el, poporul lui și climatul internațional. De exemplu, presa și medii, nu numai de la el, dar și de aiurea, au abundat în a-l ridica la rangul unui ,,Țar” într-o totală ignorare nu doar a personalității lui dar și a istoriei. Este posibil ca această măgulire să fi vizat, de fapt, gazul și petrolul rusesc...exersate, însă, pe durata a mai mult de două decenii ele s-au dovedit un amestec nu mai puțin ,,nuclear,, decât amenințarea reală de acum. Dacă ne referim doar la Alexandru I,- în umbra bustului căruia și-a aranjat întâlnirea cu Macron, cu o intenție voalată de umilire- nu există comparație mai deplasată... Înaintea invaziei din 1812, Alexandru s-a grăbit să facă pace cu turcii- Pacea de la București în urma căreia am pierdut Basarabia- pentru a nu lupta pe mai multe fronturi, păstrând relații mai mult decât cordiale cu Austria și Prusia, participante la invazie, dar pregătite să se întoarcă împotriva Corsicanului la primul eșec. Acum, amenințările permanente au adus Finlanda și Suedia la un pas de a intra în N.A.T.O., deci au mărit coaliția opozanțiilor și dacă intenția inițială era de a îndepărta Alianța Nord-Atlantică de Rusia, prin aderarea primei țări se ajunge la 123 de km de Sankt- Petersburg. Boris Nemzov a fost primul care a remarcat că Putin are doar gândire tactică, dar nu strategică. Or politica și diplomația au caracter universal fiind superioare războiului, unei înfruntări pentru un oraș sau regiune și apanajul spiritelor educate, alese și integratoare. Bătălia de la Leipzig din 1813- mai importantă decât cea de la Waterloo - a fost decisă de implicarea rușilor- Napoleon o spune clar în Sfânta- Elena, iar dacă în 1814 Alexandru a ajuns până la Paris, nu l-a pustiit...deși stăpân peste cazaci și bizantin prin diplomație și viclenie, țarul rus cu educație europeană, știa unde să se oprească...Asediile lui Putin aduc aminte în secolul 21 de armatele mongole care rădeau de pe fața pâmântului orașele care nu se predau. Probabil, este inutil să menționez că titulatura de ,,Țar” vine de la Caius Iulius Caesar, care prin limitele ce și le-a impus în literatură, retorică, diplomație și război, a atins nivelul unui clasicism nobil și pur, moștenit de Europa ca formă de guvernământ până în secolul 20... Cel puțin din calcul și raționalitate, Caesar își ierta inamicii romani, știind că în politică un fost competitor sau dușman, poate ajunge aliat și prieten. Crimele în masă din Ucraina, nu doar că fac tot mai dificile tentativele de pace, dar în timp vor construi o moștenire de ură și o narațiune colectivă ucraineană ce se va perpetua catastrofal pentru Rusia. Ioan Paul al II-lea și intransigența poporului polonez, prin care a început ideologic distrugerea comunismului, sunt și rezultatul asasinării la Katyn a câteva mii de ofițeri polonezi, tot așa, aruncați în gropi comune. Spiritul, ca și memoria colectivă, sunt infinite și indestructibile și în lupta dintre Spirit și Sabie, Spiritul iese întotdeauna biruitor- am făcut o parafrază la cineva care despre puterea armată știa ceva mai mult decât Stalin, ce se întreba nedumerit câte divizii are Papa... Din această neânțelegere va veni și sfârșitul lui Putin.

Istoria și anumite mituri colective perpetuate în Rusia de aproape de 80 de ani sunt mult mai importante pentru înțelegerea lui Putin, pentru că ele l-au modelat și pe liderul rus încă din copilărie. Am înțeles asta și dintr-o experiență personală. În 2005, într-un centru universitar din Finlanda, am fost șocat să văd un student din Rusia- nu mai mare de 20 de ani, deci dintr-o generație de după destrămarea U.R.S.S.- afișându-și cu obstinație, orgoliu și aplomb însemnele Rusiei comuniste și sovietice. Nedumerirea venea din faptul că mă așteptam ca cineva care studia în Occident să opteze implicit pentru alt model social, aflat la mare distanță de Sovietele care, credeam, erau părăsite chiar de ruși, la ei în țară. Nu patriotismul i-l contestam, ci faptul că la atâta amar de vreme adevărul în Rusia era în continuare ocultat de o propagandă oficială, căreia acel tânăr nu i s-a putut sustrage.

Cel mai bun exemplu îl constituie simbolistica din jurul Paradei de 9 Mai, de mâine, în jurul căreia se fac atâtea speculații. Nimeni nu neagă contribuția Rusiei la înfrângerea nazismului. Pierderile rușilor au fost înspăimântătoare. După unele estimări în al doilea război mondial U.R.S.S. a pierdut 27 de milioane de oameni. Din punct de vedere demografic nici acum nu și-a revenit. După perioada stalinistă- și crimele acestuia față de ruși- populația Rusiei scăzuse de la 190 de milioane la vreo 150de milioane. Îmbătrânirea populației și declinul demografic al Rusiei de acum, ar explica după unii și momentul ales de Putin pentru invazie.

Dar Rusia nu a obținut singură victoria, pentru această paradă ridicată la proporții mitice și cu efecte negative, reluată an de an, pentru a ține loc de declin demografic și economic. În copilărie, aniversarea Revoluției Bolșevice și a Paradei de 9 mai era transmisă și de televiziunea de la noi și folosită propagandistic, ca și acum, pentru înspăimântarea Vestului- poate și a Estului- cu acele nesfârșite rachete ce treceau prin Piața Roșie.

Ce se ascunde și s-a ascuns poporului rus este faptul că fără Puterile Aliate dezastrul și suferințele rușilor ar fi fost mult mai mari. A recunscut-o Jukov, după care fără ajutorul Aliaților în camioane, carburant, mancare și piese de schimb, U.R.S. S. ar fi pierdut războiul. Ceea ce nu înseamnă că pe bătaie lungă Germania ar fi câștigat războiul Parcă și Stalin, în cercuri private, ar fi recunoscut ajutorul primit când a declarat că ,,Războiul a fost câștigat cu sângele rușilor, banii americanilor și inteligența britanică” .Miza mare a bătăliei de la Stalingrad, considerată un punct de cotitură în evoluția războiului, a fost, dincolo de simbolistica legată de nume, tăierea și întreruperea traficului pe Volga pe unde ajungea petrolul din Caucaz, dar și ajutorul Aliat din Iran. De ce nu a fost întreruptă Volga în alt punct, mai sus sau mai jos de Stalingrad, cu posibilitatea de a evita angajarea în uzura din oraș, ce a preluat și absorbit tot efortul german? Pentru că logistica drumurilor și căilor ferate din sudul U.R.S.S. a acelui moment,impuneau cu necesitate tăierea Vlogăi în acel punct- cel mai vestic- și de unde se putea apăra în flanc înaintarea armatei germane din Caucaz, altfel rămasă vulnerabilă.

Este interesant că și atunci soarta întregului război mondial a fost decisă în sectorul sudic al Frontului de Răsărit. Ca și mulți alții, m-am întrebat de este atât de greu să fie susținată rezistența celor din Mariupol, chiar printr-o străpungere a ucrainienilor în acea direcție. Nu ar fi putut. Ucrainienii ar fi fost înconjurați și decimați. Ar fi pățit ceea ce au pățit rușii în Bătălia de la Harkov din 1943, când Erik Von Manstein a realizat ceea ce a fost numit miracolul de la Harkov. După Stalingrad rușii s-au avântat într-o înaintare necugetată, crezând că că îi pot da peste cap pe germani până la Berlin... Cu riscul de a greși, nefiind specialist, și doar cu o comparație între câteva cărți de istorie, la un studiu de foarte sus al hărții- în fiecare zi pusă de televiziuni pe sticlă- se pare că singura modalitate de a ridica presiunea de pe situația dramatică a celor de la Mariupol, este de a nu ataca în centru, ci la capătul de vest al ,,șarpelui” ce strangulează sudul Ucrauniei și deci de a-l ,, rupe” și a face exact opusul a ceea ce rușii încercă obsesiv de 3 luni. Un asemenea demers ar proteja comunicațiile din această zonă cu Vestul și ar oferi în perspectivă o protecție sui generiss pentru R. Moldova. Insistența asupra Odesei din ultimul timp sugerează cel puțin faptul că războiul s-ar putea decide în acest punct.

Un alt mit care ar putea fi spulberat privește și bătălia de la Kursk, cea care a oferit definitiv inițiativa strategică pentru sovietici pe frontul de Est . Sovieticii s-au pregătit impecabil, pentru că aveau în detaliu la dispoziție tot planul german de atac. El fusese furnizat de către britanici care l-au obținut prin mașina de decriptare ,,Enigma”. Alt mit care a fost perpetuat de ruși și care a influențat în mod direct destinul lui Putin a fost acela că spionii ruși au fost cei care au fost cei mai tari... Au existat speculații că rușii au avut o ,,cârtiță” în Statul Major German, dar astăzi este îndeobște acceptat că la nivel de inteligență britanicii i-au alimentat copios pe ruși încă din 1941, chiar înainte de 22 iunie 1941, cu privire la declanșarea Operațiunii Barbarossa. Tot în copilăria mea era difuzat un film despre un spion rus ,,Stirlitz” care avea acces la cele mai înalte cercuri naziste. Filmul se numea, parcă, ,,Șaptesprezece Primăveri” și era jucat de acel actor care îl interpreta pe Andrei Bolkonsky al lui Tolstoi în ,,Război și Pace” regizat de Bondarciuk. Se pare că modelul absolut pentru Putin a fost acest personaj, de unde și cariera în K.G.B. Dar tot biografii apărute mai târziu din cercul intim al lui Hitler menționează că acesta limitase accesul la persoana sa, tocmai pentru a evita scurgerea de informații și atentatele, acesta fiind și motivul pentru care își schimba peste noapte deciziile militare sau le anunța doar în ultimul moment.

Eu cred că simbolistica Paradei de 9 Mai de mâine trebuie căutată în altă parte și în alt moment din al doilea război mondial. Războiul merge acum rău pentru Rusia, chiar dacă poporului rus i se ascunde asta. Parada de mâine este organizată pentru armata rusă și trupele de securitate ruse. În 1941, în noiembrie, armata germană chiar cu probleme mari, se apropiase amenințător de Moscova. Guvernul rus și aparatul bolșevic începuse evacuarea spre interiorul țării. Se dăduseră dispoziții chiar ca mumia lui Lenin să fie mutată. În acel moment Stalin a decis să primească defilarea Armatei Roșii care, din Piața Roșie, pleca direct spre front să îi înfrunte spre nemți. Se pare că filmarea se făcuse în metrou, dar nu avea importanță. Ceea ce conta era efectul propagandistic. De unde apelul la ortodoxia panslavistă- ca și la Putin-și la figurile lui Kutuzov și Suvorov. Dar și aici sunt niște aspecte esențiale. Stalin primise deja asigurări de la Roosevelt și Churchill că va primi ajutor nelimitat. Toată lumea era atunci de partea lui Stalin, pe când acum Putin are împotriva sa toată lumea occidentală. Atunci Jukov îl asigurase pe Stalin că Moscova poate fi apărată. Nu știu ce asigurări i-a dat Soigu lui Putin, dar pare că între cei doi este ceva diferență... De la Richard Sorge, atunci, Stalin știa că Japonia nu va ataca în Extremul Orient ceea ce i-a permis georgianului mutarea unor divizii proaspete siberiene, care pe 6 decembrie au lovit germanii prin atacul lor. Acum Japonia a început să facă speculații legate de Kurile... Atunci când Stalin își organiza parada, chiar cu nemții lângă Moscova, acesta știa că este o chestiune de timp și de multă suferință și sacrificii, dar că nemții vor fi în cele din urmă învinși. Acum, pentru Putin, lucrurile stau taman pe dos. Da, se poate specula cu privire la poziția Chinei. Pe Fukuyama îl îngrijorează o viitoare apropiere de Rusia. Și , aici, lucrurile sunt cel puțin nebuloase sau delicate. Actuala prosperitate a Chinei se datorează unei lungi perioade de pace, în care principala piață de desfacere a fost furnizată de Occident. Îi convine Chinei intrarea în război alături de un ,,pietroi” care o poate trage în jos? Îi convine Chinei, chiar și pentru Taivan, impunerea unui embargou, mai mult sau mai putin ferm, care să încheie această perioadă fastă de creștere economică ? Nu cumva ar fi fost mai avantajos pentru China o apropiere de S.U.A., în schimbul negocierii unor avantaje? Oricât ar vrea Putin să îl emuleze pe Stalin, cel puțin în politică diferențele sunt mari. Stalin avea o prudență patologică în acest domeniu. Nu declara război pe față celor mai tari ca el. Îi tatona, prin terți, și dacă întâlnea rezistență se retrăgea : în războiul civil spaniol, în blocada Berlinului, în Grecia în 1948, în Coreea de Nord în 1950. Peste tot a întâlnit rezistența lui Truman și chiar dacă din 1949, deținea și el grație lui Beria arma nucleară, nu a folosit-o. A preferat să îi învrăjbească pe ceilalți : in 1940 pe germani și vest- europeni, în 1950 pe chinezi și coreeni cu americani etc...în mod direct nu a provocat, după știința mea, niciodată S.U.A.

Am menționat preconizata paradă de pe 9 mai nu doar din cauza calendarului ci și pentru că ea s-ar putea să ne apropie cel mai mult de mintea lui Putin. Nu cred că doar imnul oficial al Rusiei l-a recuperat pe Stalin. Există o fascinație a întregului aparat de putere pentru figura lui Stalin. Și cred că și a lui Putin. De unde obsesia pentru refacerea Imperiului Sovietic. De unde controlul absolut asupra întregii societăți. Distrugerea oponenților politici. Putin a înțeles și și-a asumat ceea ce îl definește în mod absolut pe Stalin și, deci, și pe el: unde este puterea și cum poate să piardă totul dacă nu procedează aidoma. După moartea lui Lenin începuse lupta pentru șefie între cei apropiați lui. Trozki, Kamenev, Zinoviev și Buharin au pierdut - și viața în cele din urmă- neânțelegând ceea ce până și Lenin a realizat prea târziu, în comparație cu Stalin, că odată victorioasă Revoluția Bolșevică, cine controla K.G.B-ul, era Statul, era totul. Naivii își mai puteau închipui că în Partid, devenit un simplu club de discuții, prin simple dezbateri ideologice, , convingerea camarazilor, se putea face politică, atunci când de fapt tot ce conta era cine putea să îi trimită pe ceilalți la Lublianka și la un glonț în ceafă! Cum au pierit aproape toti din vechii bolșevici. Cum au pierit mai târziu șefi de partid și chiar șefi de stat. În ,,Maestrul și Margareta” care este și o alegorie a sistemului de putere din societatea rusă sau din secolul 20 de aiurea, la condamnarea lui Iisus – simbolul absolut al binelui- Diavolul care induce sentința,era kagebistul de rit vechi trimis de împărat la Pilat. Dacă nu mă înșel, tatăl lui Bulgakov, știutor de ebraică și de istorie veche a creștinismului, știa el ce știa!

Stalin a murit într-o baltă de urină. Nu a pierdut puterea. Nu cred că a fost otrăvit. Celorlalți acoliți le era pur și simplu groază și să intre în camera lui, așa că a fost lăsat în agonie, când poate ar fi putut fi salvat. Groaza patologică inspirată de Putin și în cele mai mărunte lăcașuri ale societății ruse, nu este mai puțin responsabilă de fanatismul, dar și de blocajul și incapacitatea armatei sale. Ea poate cuprinde și alte sectoare ale puterii, care au clacat la revolte populare ce au dat jos dictatori, și care au apărut în cele mai neașteptate momente și locuri cu lideri providențiali apăruți peste noapte...

Cel mai înțelept pentru Putin ar fi ca mâine să își recunoască limitele! Un război prelungit, și din cauza, sancțiunilor impuse de Occident, poate să ducă Rusia în hăurile istoriei așa cum, din acest război, Ucraina se va ridica drept o mare putere în Europa și lume. În cel mai negru scenariu pentru Rusia, de război mondial, cu atâtea atrocități și suferințe, și revendicările de retrasare ale unor granițe vor fi mondiale și pentru că vor trebui să poarte un nume se vor numi... Kaliningrad, Karelia, Kurilele, Sahalin etc etc.

 

                                                                                                Lucian Filip 8 Mai 2022

,

 

 

PUTIN VA PIERDE RĂZBOIUL!

 

Pentru același motiv, pentru care Adolf Hitler, l-a pierdut din 1939, înainte de a-l începe! Nici unul nu a înțeles că războiul nu este altceva decât ,,continuarea politicii cu alte mijloace”.

Poți să cucerești o localitate, o capitală, o țară, două sau trei…dacă ai toată lumea împotriva ta, rezultatul este inevitabil.

În Războiul Crimeei (1853 - 1856), Rusia a avut, la fel, toată Europa împotriva sa. Și a pierdut, ceea ce a deschis cea mai fastă perioadă din istoria României, care s-a încheiat în 1918 cu realizarea României Mari. Acțiunea precipitată a lui Putin – ceea ce sugerează o mare vulnerabilitate ascunsă a Rusiei- va duce nu doar la o mai mare integrare și unire a Europei din cauza pericolului extern, dar și la o Revoluție în tot fostul spațiu sovietic, în foste Republici, care va încheia ceea ce a început în 1991. Inevitabil, Republica Moldova și România, prin necesitate, se vor uni în fața pericolului, atât de aproape de noi, până la o unire de facto...Mai trebuie, doar, ca actuala elită politică, din România și Moldova, să se ridice la înălțimea momentului și să confirme de jure, o realizare statală care, în fond, este în interesul cel mai mare al Europei.

Preocupați de război, prea puțini au sesizat aplecarea obsedantă a S.U.A. de a realiza o coaliție și o unitate, care se va dovedi cea mai importantă. Două războaie mondiale și un război rece au fost decise și câștigate de americani și marile puteri maritime, prin coaliții care au pus raționalitatea politică înainte de toate.

Din punctul de vedere al resurselor umane, materiale și militare, acestea sunt covârșitor de partea Occidentului. În Primul Război Mondial blocada impusă de aliați a dus la foametea și privațiunile populației civile care, în urma revoltelor, au dat jos o dinastie veche de câteva sute de ani. ln Al Doilea Război Mondial, după blocada impusă de Marina Regală, cu toate succesele inițiale ale Reichului, prin octombrie 1941, Germania Nazistă înfrunta o penurie de carburant, piese de schimb, și probleme de logistică și aprovizionare, care vor transforma 1942 într-o agonie disperată și eșuată de a pune mâna pe câmpurile petrolifere din Caucaz. În Războiul Rece, Inițiativa de Apărare Strategică, demarată de Ronald Reagan în 1983, va duce la erodarea și ruina treptată a fostului U.R.S.S, …în fond, un fel de ,, blocadă ,, pe care sovieticii și-au impus-o lor înșine. Motivele pentru care Putin a invadat Ucraina nu sunt departe de aceleași motive. Războiul de acum, ce trebuia să pună mâna pe resursele de gaz și petrol din jurul Crimeei și un acces mai mare la Marea Neagră, este de natură să aneantizeze o țară ai cărei cetățeni, prin opțiunea pentru Europa și Occident, ar fi ajuns să trăiască mult mai bine decât rusul de rând. După frământările civile din Belarus, o Ucraină membră a U.E., unde se prefigurează un nivel de trai mai ridicat decât în Rusia, ar fi generat un cutremur ideologic resimțit până la Kremlin. Este vorba de acel ,, marș către libertate al omenirii și popoarelor”, la care făcea referire Hegel, care în era internetului, nu poate fi oprit cu tancuri și care, da, va ajunge până în Asia. Bineânțeles că motivele pentru care Rusia aduce mereu la putere oameni și regimuri autoritare, ce își găsesc ,,ieșirea” și ,,salvarea” în război în afară, țin de rațiuni care coboară adânc în istoria Rusiei. Este, în esență, ratarea întâlnirii Rusiei cu democrația liberală și libertatea individuală . După abdicarea lui Nicolae al II- lea, a existat prin guvernul lui Kerensky o șansă palidă de a ajunge la parlamentarism și democrație, dar aberația bolșevică a scufundat Rusia pentru încă o sută de ani în tiranie și dictatură. Toate tentativele de a-l explica psihologic pe Putin, ocultează prin trecutul modest și kagebist, - trădat în gesturi ultime, categorice, flagrante, caracteristice celui ajuns în vârful piramidei, și care își pierde măsura, nu își poate interioriza tradiția mare care ponderează-, de fapt, trăsătura esențială a acestuia: antioccidentalismul, neânțelegerea faptului că Rusia, chiar cu Petru cel Mare, a fost mare atunci când s-a apropiat de Europa.

Sancțiunile economice impuse acum Rusiei nu sunt mai puțin severe. Ele vor duce la mișcări de stradă tot mai mari, pe măsură ce războiul se va prelungi, și care pot schimba din temelii tot ceea ce a mai rămas din fostul aparat de stat și nostalgii sovietice.

Războiul a fost, în mod evident, déjà, pierdut de Putin din punct de vedere psihologic, la nivel de imagine, emoție, simbolistică, mesaj și comunicare. Manifestațiile din toată lumea o dovedesc. Ce stranii sunt căile Providenței…Cine ar fi crezut că acolo unde au eșuat Carol al XII-lea, Napoleon și Hitler va reuși un actor din Ucraina, in his finest hour, să unească umanitatea și să ,,semneze” începutul sfârșitului pentru ultima zvâcnire a unui stat anacronic? El își demonstrează calitățile de autentic și veritabil om de stat, în faptul că acum, când asupra omenirii planează și pericolul unui război nuclear, urmărit și vânat de cotropitori, găsește resurse sufletești pentru o soluție politică, diplomatică, de oprire a acestui coșmar. Cererea lui de primire a Ucrainei acum în E.U., este morală și politică în cel mai înalt grad…situațiile excepționale aduc după ele măsuri excepționale: nimeni, în acest moment, nu dă o jertfă atât de mare – în sânge – pentru soarta libertății, democrației, a civilizației, a Europei și a lumii. Primirea lor imediată în E.U. este o necessitate, care i-ar întări sufletește, să continue o luptă pentru ca războiul să nu ajungă în Europa. Câte țări au mai făcut un act atât de bogat și de profund în consecințe în ultimii 75 de ani? Nu cred că posteritatea va ierta sau va uita calcule mărunte, justificări birocratice, sau timide bâlbâieli, în care evenimentele au luat-o cu mult înaintea ,,formelor”…

În sfârșit, în ciuda unor localități cucerite și a tancurilor care se apropie de Kiev, nu este deloc evident că Putin a câștigat războiul la un nivel strategic sau tactic. La nivel de inteligență și informație- și din cauza aliaților – ucrainienii se găsesc mereu cu un pas înaintea rușilor…Parcă, au beneficiat mereu de factorul surpriză…Poate că au greșit în faptul că au pierdut prea ușor supremația în aer, ceea ce permite rușilor o mai mare liberate de mișcare la sol, și dificultăți pentru deplasarea lor, dar explicația se poate găsi în proporțiile reduse ale aviației ucrainiene. Poate că au greșit în faptul că nu au deplasat mai multe trupe la granițe, atunci când cleștele se strângea în jurul Ucrainiei- invadarea Ucrainiei îmi aduce aminte de invadarea Poloniei, în 1939, din mai multe părți și din mai multe țări, de unde, deopotrivă cu tentativa de război-fulger, asemănarea izbitoare cu Germania Nazistă – dar se poate prea bine ca ucrainienii să fi vrut să dispună de rezerve strategice în adâncime, pe care să le dirijeze din interior spre punctele cele mai critice, evitând eventuale încercuiri la granițe, care să îi lase fără trupe în momentele decisive…

Și din nevoia de a ocupa litoralul nordic al Mării Negre- unde e miza economică a războiului-și Estul Ucrainei, Rusia și-a răsfirat trupele pe o suprafață ce acoperă de două ori suprafața României, lipsind prin aceasta Rusia tocmai de principiul fundamental al războiului- fulger care presupune o lovitură concentrată și masivă, cu majoritatea forțelor, acolo unde se decide tot războiul- capitala, sufletul și creierul întregii țări-și generând prin această risipire probleme de aprovizionare și logistică, ce pare că , déjà, au împotmolit ofensiva rusă. Fără carburant și mâncare, cu șosele sufocate de trafic, se va ajunge la un război de uzură și durată, căruia la un război de guerilă, la ei acasă, ucrainienii pot să ii facă față , dar nu rușii .

Nici Kievul nu sunt sigur că va cădea…mii de tancuri au manevrabilitatea redusă printre clădiri…cu atât mai mult printre clădiri distruse…la asaltul asupra Berlinului în 1945 – care avea atunci cam suprafața și populația Kievului- rușii au pierdut 81.000 de soldați – morți- aproape 300.000 de răniți și până la 2000 de tancuri distruse… Unde va incinera Putin atâția ruși ,pentru a nu fi depuși între scânduri în fața Kremlinului? Armata rusă din Ucraina, toată, nu acoperă cifra de morți și răniți de atunci...Pentru a înconjura efectiv și complet Berlinul, atunci , sovieticii au avut nevoie de 2 milioane și jumătate de soldați...Armata rusă nu cred că dispune de asemenea cifre...chiar încercuiți în Kiev ucrainienii par că sunt în stare să lupte cu sticle cu benzină...Admițând că va cădea capitala, ei vor continua bătălia în toată țara, iar ocupația va ridica pentru ruși probleme și mai îngrozitoare și nevoia de peste un milion de soldați de ocupație , împotriva cărora se va demara un război, asemănător cu cel declanșat de spanioli împotriva lui Napoleon...Cu sancțiuni economice, cu spectrul unor revolte tot mai mari în Moscova și Sankt-Petersburg, cu imposibilitatea de a susține logistic un asemenea ,,cancer” pe măsura trecerii timpului, cu fiecare zi, pentru Putin situația ajunge tot mai îngrozitoare..dacă nu a ajuns, deja , în acest punct...

Repet, Ucraina, luptă pentru fiecare român. Bătălia pentru România, acum, se duce la Kiev. Dacă ucrainienii nu ar fi rezistat, în opinia mea, Republica Moldova, neutră ,ar fi fost următoarea țintă. Și deși, pot să greșesc, spre deosebire de alți analiști, probabil mai informați, nu flancul nordic al N.A.T.O. ar fi fost cel vizat, ci cel sudic, din aceleași rațiuni economice , și o posibilă înaintare în Balcanii de Vest, până în inima Europei, la Adriatică – mai ușor de înaintat decât în Câmpia Germaniei de Nord- și pe fondul unor tulburări în fosta Iugoslavie,în Bosnia- Herzegovina...Dar să nu uităm, dacă nu cumva am înțeles greșit istoria, că înainte de declanșarea Primului Război Mondial, ,,RusiaȚaristă viza” ”A Doua Romă”...O înaintare pe flancul sudic o sugerează și obsesia lui Putin, dinainte de război, legată de dislocarea României și a Bulgariei din dispozitivul sudic...Regiunile sau țările atacate au primit avertismente vagi înainte...

Dacă războiul- fulger ar fi reușit în 48 de ore, și Ucraina ar fi cedat, după Moldova, este posibil ca Putin să fi luat o pauză pentru ,,devorarea pradei” și mizând pe ,,sedarea” Occidentului să fi încercat o perioadă de obișnuire alumii cu ceea ce a înghițit. Dar o reacție ,,palidă” - ceea ce nu s-a întâmplat, căci N.A.T.O. s-a mobilizat exemplar- cu siguranță l-ar fi îndemnat , chiar cu riscul unui conflict cu N.A.T.O., să ,,tatoneze” printr-o intervenție fulger mai degrabă România. Să nu uităm că , în studii de psihologie colectivă, românii sunt cei mai anti-ruși...ceea ce trăim acum ,probează într-un fel, flerul istoric al românilor... Firește nu e cazul marilor ruși, scriitori și compozitori,care au fost europeni și creștini, ci a celor care cu fatalitate i-au condus...

În acest ,,film,, de groază, care sper să fie în acest moment depășit de avenimente, s-ar fi repetat scenariul din Ucraina. România ar fi fost invadată nu doar dinspre Est și Marea Neagră ci și- dacă nu , mai ales, - prin Nord, pe la Sighetul Marmației și o înaintare rapidă prin Ardeal...

Nu există limită , sau prag, din partea României, în ajuta Ucraina și Moldova.

Ultima perspectivă, cea mai îngrozitoare, și de neconceput acum o lună, în secolul 21, rămâne amenințarea nucleară etalată de Putin. În nici un scenariu, China nu ar avea ceva de câștigat dintr-un conflict nuclear...ca nimeni, dealtfel, căci...nu va mai fi nimeni. Mă întreb dacă această nebunie e rezultatul disperării sau al unui șantaj politic- mă rog pentru a doua variantă-, de genul celui din criza rachetelor, în care Hrusciov a ,,clipit,, înaintea lui Kennedy. Dar ceea ce Putin, poate, nu știe , este că Hrusciov, înainte de a muri îi spunea băiatului său că, deși a fost dat jos de la putere, a salvat omenirea de la dezastru. Iar Kennedy a rămas în memoria americanilor ca unul dintre cei mai mari președinți ,tocmai pentru că a evitat, și prin tratative ascunse- mutarea unor rachete din Turcia-un război nuclear.

Von Clausewitz, din care am citat la început, era de părere că Rusia nu poate fi cucerită într-un război, dată fiind imensitatea spațiului...Soluția nu poate fi decât politică, prin schimbarea guvernului, persuadarea lui- așa cum un alt fost actor a reușit genial- sau prin tratative. Și acum, în ceasul al 12-lea, rămâne o soluție . Nu doar pentru cei care astfel vor fi scutiți de moarte și suferință .Dar și pentru Rusia .

                                                      Lucian Filip

                                                      2 Martie 2022