TANCURI ȘI
JOCURI DE RĂZBOI
Războiul
din Ucraina se îndreaptă către cel de poziții din Primul Război Mondial, unul
care prin durată, numărul de morți, răniți, traume și distrugeri de
infrastructură, atinge proporțiile unei catastrofe umanitare. Ambele tabere sapă
tranșee, înrolează și acumulează material militar în vederea viitoarelor ,”ofensive
de primăvară sau vară” Rusia, pentru care „cantitatea este prin ea însăși o
calitate” fie că vorbim de teritoriu, armament sau potențial uman, pare dispusă
să-și trimită, iarăși, în valuri, oamenii la moarte, doar pentru a ajunge la
oarece rezultate, ce ar putea să-i salveze “fața,, lui Putin. În Primul Război Mondial, pierderile
umane înspăimântătoare au dus la Revoluție și nu este exclus ca să asistăm la o
schimbare dramatică de regim. Cu tot aparatul ei de teroare și represiune,
societatea rusă nu se mai poate întoarce la situația de dinainte de invazia din
Ucraina... Familiile celor care au murit, au dispărut sau au fost răniți,
numărul mare al celor care au emigrat sau cei care se vor întoarce din război,
vor constitui o masă critică, ce va fractura iremediabil aparatul oligarhic și
de putere.
Dacă judecăm prin
prisma efectelor sale politice, nu putem să nu ne întrebăm, ce ar trebui să
facă Ucraina, din punct de vedere militar, pentru a reduce oroarea pe care o
trăiește, și, pentru ca acest conflict să nu escaladeze... Altfel, eu nu văd în
disputa legată de achizionarea de tancuri din Occident altă rațiune mai
profundă.
Căteva sute de
tancuri, oricât de superioare și de ultimă generație, dispersate doar pentru
apărare, răsfirate de-a lungul întrgii frontiere, de la Harkov pănă la Herson,
nu vor avea un efect semnificativ.
Concentrate
într-un singur sau, cel mult, două, „puncte de ruptură” cu acoperire din aer,
baraj de artilerie și susținute de infanterie, ele sunt în măsură să trimită un
șoc politic care să zguduie din temelii regimul de la Kremiln.
Cănd și, mai
ales, unde, ar trebui ucrainienii să atace?
În ceea ce
privește momentul, în orice caz, înaintea rușilor, atunci cand vremea și
terenul o va permite, pentru ca tancurile să nu se afunde în terenul desfundat
de topirea zăpezii... Ucraina poate suplini inferioritatea numerică și de
material, printr-un atac surpriză, care să dea peste cap toate planurile
rușilor de a concentra într-un punct sau altul al frontului propriile trupe, ca
să nu mai vorbim de efectul demoralizator pentru adversar al preluării
inițiativei strategice.
Răspunsul la a
doua întrebare este, deja, subiect de dispută și dezbatere pentru analiști
militari de pe televiziuni și spații virtuale. Dacă Ucraina ar încerca să
obțină rezultate notabile pe toată lungimea frontului, ar însemna să nu le
obțină nicăieri, și, după mari pierderi, să se întoarcă la același război păgubos
de uzură. Cu deosebire, locul unde rușii au demarat cele mai mari lucrări de
fortificații și tranșee, sugerează și unde se tem cel mai mult de un atac, unde
sunt cel mai vulnerabili din punct de vedere strategic, deci politic...Crimeea!
Dacă ucrainienii
ar dispune de suficiente resurse, poate că cele mai mari beneficii s-ar obține
printr-un atac concentrat și focalizat, în două puncte, care ar aduce Crimeea
sub controlul potențial al Ucrainei- ocuparea ulterioară sau nu a ei, ar fi
rezultat de decizie, politică, diplomatică militară sau, chiar de tratative, care
să pună capăt războiului. Sau regimului lui Putin.
Cele două puncte
de atac ar fi unul pe axa Zporoje – Melitopol, iar celălalt dinspre Herson înspre
Crimeea, în această ordine, cu efortul principal dinspre Herson,- chiar cu mari
riscuri la trecerea Niprului-unde , deja, realitatea din teren a demonstrat că
s-au obținut rezultatele cele mai spectaculoase. Cea mai simplă privire pe
harta sudului Ucrainiei, ne arată că un succes în ambele puncte ar întrerupe la
Melitopol culoarul care aprovizionează tot Crimeea, iar o posibilă înaintare
concomitentă dinspre Herson înspre Melitopol- dacă o permite terenul – prin
nordul Mării Negre și sudul litoralului Ucrainiei, ar duce la încercuirea
forțelor rusești din sud... o catastrofă pentru Moscova. După toate rapoartele
de pănă acum, rușii nu stau tocmai bine la capitolul moral, lucru care ar
precipita un asemenea final...
Fără resurse
suficiente, Ucraina ar avea de ales în a-și concentra toate resursele doar în
unul dintre cele două puncte. Este dilema care a frământat și armata germană (alături
de care a luptat Armata a 3- a Română) în luptele pentru cucerirea Crimeei în
Al Doilea Război Mondial. Miza era la fel de mare ca și acum. Crimeea era
percepută ca un „portavion” de uscat, de unde sovieticii puteau periclita
România și câmpurile petrolifere din Ploiești, vitale pentru mașina de război
germană. Dar ca și acum, amenințarea asupra Crimeei aducea într-o situație de
criză flota rusească din Marea Neagră și reconsiderarea raporturilor politice
cu Turcia. Acum, nu doar Gurile Dunării și România ar răsufla ușurată, dar și
civilii nevinovați din Ucraina, terorizați de rachetele balistice trimise de
flota lui Putin din Marea Neagră.
În 1941-1942
între o înaintare doar spre Rostov sau înspre Crimeea, armata germană a ales
Crimeea. Crimeea, atunci ticsită de sovietici, aprovizionată de pe mare și cu
Sevastopolul cel mai bine apărat fort din lume, deci într-o situație mult mai
bună, a fost ocupată în 1942.
Este probabil că
acum, așa cum a sugerat un general american, în condițiile în care podul peste
strâmtoarea Kerci este avariat, și, deci, Crimeei i s–ar tăia liniile de
aprovizionare, războiul s-ar putea încheia mai repede...
Se fac speculații
dinspre ruși despre un atac masiv, executat ca și acum aproape un an, cu sute
de mii de soldați, din toate direcțiile, inclusiv către Kiev. Dacă nu este o
altă intoxicare, menită tocmai să disperseze armata ucrainiană și să o priveze
de o ofensivă concentrată, cu scopul să „ridice” presiunea de pe Crimmea și
implicațiile sale politice, dacă ucrainienii vor lua inițiativa înspre Crimeea,
în cel mai rău caz, îi vor obliga pe ruși să își dreneze tot efortul și
resursele către Crimeea, fără posibiliatea unei lovituri de grație la Kiev,
acolo unde este inima și creierul guvernului Ucrainiei.
Nici un „joc” de
război nu este verificat aidoma de realitate, așa cum, orice proiecție de
viitor este depășită de viață, dar inițiativa, surpriza și curajul, uneori
confirmă că „nu aduce anul ce aduce ceasul”.
Lucian Filip
27 ianuarie 2023
