MINTEA LUI PUTIN, CEA MAI MARE TRAGEDIE PENTRU RUSIA SECOLULUI XXI

 

Toată planeta își ține răsuflarea și încearcă să ghicească ce se găsește în mintea liderului de la Kremlin.

Cu siguranță, în Vest, și nu numai, au fost făcute evaluări și expertize psihologice, cu scopul de a putea intui viitoarele lui mișcări... Probabil că unele au fost făcute publice, iar altele, așa cum este de la sine înțeles, nu. În al doilea război mondial, bunăoară, doi psihanaliști, Langer și Murray, au pregătit pentru administrația Roosevelt o analiză psihologică în care cu remarcabilă acuratețe se prezicea că: pe măsură ce războiul va lua o întorsătură defavorabilă, răbufnirile de furie ale lui Hitler vor deveni tot mai frecvente; poate să existe o încercare de asasinat din partea Wehrmachtului; nu vor exista negocieri, predare sau capitulare; deși cu o dezordonată teamă de moarte, în cazul unei înfrângeri, cel mai probabil se va sinucide. Asemenea concluzii nu i se pot aplica lui Putin în oglindă. Cea mai mare greșeală făcută în ceea ce privește personalitatea lui Vladimir Vladimirovici este aceea de a-l aborda doar psihologic, fără contextul istoric sau de mental colectiv, fără de care nu se poate înțelege ceea ce se întâmplă acum cu Putin și Rusia.

În ceea ce privește strict individualitatea lui Putin, multe dintre caracterizările de până acum mie mi s-au părut fatal păguboase și cu efecte nocive pentru el, poporul lui și climatul internațional. De exemplu, presa și medii, nu numai de la el, dar și de aiurea, au abundat în a-l ridica la rangul unui ,,Țar” într-o totală ignorare nu doar a personalității lui dar și a istoriei. Este posibil ca această măgulire să fi vizat, de fapt, gazul și petrolul rusesc...exersate, însă, pe durata a mai mult de două decenii ele s-au dovedit un amestec nu mai puțin ,,nuclear,, decât amenințarea reală de acum. Dacă ne referim doar la Alexandru I,- în umbra bustului căruia și-a aranjat întâlnirea cu Macron, cu o intenție voalată de umilire- nu există comparație mai deplasată... Înaintea invaziei din 1812, Alexandru s-a grăbit să facă pace cu turcii- Pacea de la București în urma căreia am pierdut Basarabia- pentru a nu lupta pe mai multe fronturi, păstrând relații mai mult decât cordiale cu Austria și Prusia, participante la invazie, dar pregătite să se întoarcă împotriva Corsicanului la primul eșec. Acum, amenințările permanente au adus Finlanda și Suedia la un pas de a intra în N.A.T.O., deci au mărit coaliția opozanțiilor și dacă intenția inițială era de a îndepărta Alianța Nord-Atlantică de Rusia, prin aderarea primei țări se ajunge la 123 de km de Sankt- Petersburg. Boris Nemzov a fost primul care a remarcat că Putin are doar gândire tactică, dar nu strategică. Or politica și diplomația au caracter universal fiind superioare războiului, unei înfruntări pentru un oraș sau regiune și apanajul spiritelor educate, alese și integratoare. Bătălia de la Leipzig din 1813- mai importantă decât cea de la Waterloo - a fost decisă de implicarea rușilor- Napoleon o spune clar în Sfânta- Elena, iar dacă în 1814 Alexandru a ajuns până la Paris, nu l-a pustiit...deși stăpân peste cazaci și bizantin prin diplomație și viclenie, țarul rus cu educație europeană, știa unde să se oprească...Asediile lui Putin aduc aminte în secolul 21 de armatele mongole care rădeau de pe fața pâmântului orașele care nu se predau. Probabil, este inutil să menționez că titulatura de ,,Țar” vine de la Caius Iulius Caesar, care prin limitele ce și le-a impus în literatură, retorică, diplomație și război, a atins nivelul unui clasicism nobil și pur, moștenit de Europa ca formă de guvernământ până în secolul 20... Cel puțin din calcul și raționalitate, Caesar își ierta inamicii romani, știind că în politică un fost competitor sau dușman, poate ajunge aliat și prieten. Crimele în masă din Ucraina, nu doar că fac tot mai dificile tentativele de pace, dar în timp vor construi o moștenire de ură și o narațiune colectivă ucraineană ce se va perpetua catastrofal pentru Rusia. Ioan Paul al II-lea și intransigența poporului polonez, prin care a început ideologic distrugerea comunismului, sunt și rezultatul asasinării la Katyn a câteva mii de ofițeri polonezi, tot așa, aruncați în gropi comune. Spiritul, ca și memoria colectivă, sunt infinite și indestructibile și în lupta dintre Spirit și Sabie, Spiritul iese întotdeauna biruitor- am făcut o parafrază la cineva care despre puterea armată știa ceva mai mult decât Stalin, ce se întreba nedumerit câte divizii are Papa... Din această neânțelegere va veni și sfârșitul lui Putin.

Istoria și anumite mituri colective perpetuate în Rusia de aproape de 80 de ani sunt mult mai importante pentru înțelegerea lui Putin, pentru că ele l-au modelat și pe liderul rus încă din copilărie. Am înțeles asta și dintr-o experiență personală. În 2005, într-un centru universitar din Finlanda, am fost șocat să văd un student din Rusia- nu mai mare de 20 de ani, deci dintr-o generație de după destrămarea U.R.S.S.- afișându-și cu obstinație, orgoliu și aplomb însemnele Rusiei comuniste și sovietice. Nedumerirea venea din faptul că mă așteptam ca cineva care studia în Occident să opteze implicit pentru alt model social, aflat la mare distanță de Sovietele care, credeam, erau părăsite chiar de ruși, la ei în țară. Nu patriotismul i-l contestam, ci faptul că la atâta amar de vreme adevărul în Rusia era în continuare ocultat de o propagandă oficială, căreia acel tânăr nu i s-a putut sustrage.

Cel mai bun exemplu îl constituie simbolistica din jurul Paradei de 9 Mai, de mâine, în jurul căreia se fac atâtea speculații. Nimeni nu neagă contribuția Rusiei la înfrângerea nazismului. Pierderile rușilor au fost înspăimântătoare. După unele estimări în al doilea război mondial U.R.S.S. a pierdut 27 de milioane de oameni. Din punct de vedere demografic nici acum nu și-a revenit. După perioada stalinistă- și crimele acestuia față de ruși- populația Rusiei scăzuse de la 190 de milioane la vreo 150de milioane. Îmbătrânirea populației și declinul demografic al Rusiei de acum, ar explica după unii și momentul ales de Putin pentru invazie.

Dar Rusia nu a obținut singură victoria, pentru această paradă ridicată la proporții mitice și cu efecte negative, reluată an de an, pentru a ține loc de declin demografic și economic. În copilărie, aniversarea Revoluției Bolșevice și a Paradei de 9 mai era transmisă și de televiziunea de la noi și folosită propagandistic, ca și acum, pentru înspăimântarea Vestului- poate și a Estului- cu acele nesfârșite rachete ce treceau prin Piața Roșie.

Ce se ascunde și s-a ascuns poporului rus este faptul că fără Puterile Aliate dezastrul și suferințele rușilor ar fi fost mult mai mari. A recunscut-o Jukov, după care fără ajutorul Aliaților în camioane, carburant, mancare și piese de schimb, U.R.S. S. ar fi pierdut războiul. Ceea ce nu înseamnă că pe bătaie lungă Germania ar fi câștigat războiul Parcă și Stalin, în cercuri private, ar fi recunoscut ajutorul primit când a declarat că ,,Războiul a fost câștigat cu sângele rușilor, banii americanilor și inteligența britanică” .Miza mare a bătăliei de la Stalingrad, considerată un punct de cotitură în evoluția războiului, a fost, dincolo de simbolistica legată de nume, tăierea și întreruperea traficului pe Volga pe unde ajungea petrolul din Caucaz, dar și ajutorul Aliat din Iran. De ce nu a fost întreruptă Volga în alt punct, mai sus sau mai jos de Stalingrad, cu posibilitatea de a evita angajarea în uzura din oraș, ce a preluat și absorbit tot efortul german? Pentru că logistica drumurilor și căilor ferate din sudul U.R.S.S. a acelui moment,impuneau cu necesitate tăierea Vlogăi în acel punct- cel mai vestic- și de unde se putea apăra în flanc înaintarea armatei germane din Caucaz, altfel rămasă vulnerabilă.

Este interesant că și atunci soarta întregului război mondial a fost decisă în sectorul sudic al Frontului de Răsărit. Ca și mulți alții, m-am întrebat de este atât de greu să fie susținată rezistența celor din Mariupol, chiar printr-o străpungere a ucrainienilor în acea direcție. Nu ar fi putut. Ucrainienii ar fi fost înconjurați și decimați. Ar fi pățit ceea ce au pățit rușii în Bătălia de la Harkov din 1943, când Erik Von Manstein a realizat ceea ce a fost numit miracolul de la Harkov. După Stalingrad rușii s-au avântat într-o înaintare necugetată, crezând că că îi pot da peste cap pe germani până la Berlin... Cu riscul de a greși, nefiind specialist, și doar cu o comparație între câteva cărți de istorie, la un studiu de foarte sus al hărții- în fiecare zi pusă de televiziuni pe sticlă- se pare că singura modalitate de a ridica presiunea de pe situația dramatică a celor de la Mariupol, este de a nu ataca în centru, ci la capătul de vest al ,,șarpelui” ce strangulează sudul Ucrauniei și deci de a-l ,, rupe” și a face exact opusul a ceea ce rușii încercă obsesiv de 3 luni. Un asemenea demers ar proteja comunicațiile din această zonă cu Vestul și ar oferi în perspectivă o protecție sui generiss pentru R. Moldova. Insistența asupra Odesei din ultimul timp sugerează cel puțin faptul că războiul s-ar putea decide în acest punct.

Un alt mit care ar putea fi spulberat privește și bătălia de la Kursk, cea care a oferit definitiv inițiativa strategică pentru sovietici pe frontul de Est . Sovieticii s-au pregătit impecabil, pentru că aveau în detaliu la dispoziție tot planul german de atac. El fusese furnizat de către britanici care l-au obținut prin mașina de decriptare ,,Enigma”. Alt mit care a fost perpetuat de ruși și care a influențat în mod direct destinul lui Putin a fost acela că spionii ruși au fost cei care au fost cei mai tari... Au existat speculații că rușii au avut o ,,cârtiță” în Statul Major German, dar astăzi este îndeobște acceptat că la nivel de inteligență britanicii i-au alimentat copios pe ruși încă din 1941, chiar înainte de 22 iunie 1941, cu privire la declanșarea Operațiunii Barbarossa. Tot în copilăria mea era difuzat un film despre un spion rus ,,Stirlitz” care avea acces la cele mai înalte cercuri naziste. Filmul se numea, parcă, ,,Șaptesprezece Primăveri” și era jucat de acel actor care îl interpreta pe Andrei Bolkonsky al lui Tolstoi în ,,Război și Pace” regizat de Bondarciuk. Se pare că modelul absolut pentru Putin a fost acest personaj, de unde și cariera în K.G.B. Dar tot biografii apărute mai târziu din cercul intim al lui Hitler menționează că acesta limitase accesul la persoana sa, tocmai pentru a evita scurgerea de informații și atentatele, acesta fiind și motivul pentru care își schimba peste noapte deciziile militare sau le anunța doar în ultimul moment.

Eu cred că simbolistica Paradei de 9 Mai de mâine trebuie căutată în altă parte și în alt moment din al doilea război mondial. Războiul merge acum rău pentru Rusia, chiar dacă poporului rus i se ascunde asta. Parada de mâine este organizată pentru armata rusă și trupele de securitate ruse. În 1941, în noiembrie, armata germană chiar cu probleme mari, se apropiase amenințător de Moscova. Guvernul rus și aparatul bolșevic începuse evacuarea spre interiorul țării. Se dăduseră dispoziții chiar ca mumia lui Lenin să fie mutată. În acel moment Stalin a decis să primească defilarea Armatei Roșii care, din Piața Roșie, pleca direct spre front să îi înfrunte spre nemți. Se pare că filmarea se făcuse în metrou, dar nu avea importanță. Ceea ce conta era efectul propagandistic. De unde apelul la ortodoxia panslavistă- ca și la Putin-și la figurile lui Kutuzov și Suvorov. Dar și aici sunt niște aspecte esențiale. Stalin primise deja asigurări de la Roosevelt și Churchill că va primi ajutor nelimitat. Toată lumea era atunci de partea lui Stalin, pe când acum Putin are împotriva sa toată lumea occidentală. Atunci Jukov îl asigurase pe Stalin că Moscova poate fi apărată. Nu știu ce asigurări i-a dat Soigu lui Putin, dar pare că între cei doi este ceva diferență... De la Richard Sorge, atunci, Stalin știa că Japonia nu va ataca în Extremul Orient ceea ce i-a permis georgianului mutarea unor divizii proaspete siberiene, care pe 6 decembrie au lovit germanii prin atacul lor. Acum Japonia a început să facă speculații legate de Kurile... Atunci când Stalin își organiza parada, chiar cu nemții lângă Moscova, acesta știa că este o chestiune de timp și de multă suferință și sacrificii, dar că nemții vor fi în cele din urmă învinși. Acum, pentru Putin, lucrurile stau taman pe dos. Da, se poate specula cu privire la poziția Chinei. Pe Fukuyama îl îngrijorează o viitoare apropiere de Rusia. Și , aici, lucrurile sunt cel puțin nebuloase sau delicate. Actuala prosperitate a Chinei se datorează unei lungi perioade de pace, în care principala piață de desfacere a fost furnizată de Occident. Îi convine Chinei intrarea în război alături de un ,,pietroi” care o poate trage în jos? Îi convine Chinei, chiar și pentru Taivan, impunerea unui embargou, mai mult sau mai putin ferm, care să încheie această perioadă fastă de creștere economică ? Nu cumva ar fi fost mai avantajos pentru China o apropiere de S.U.A., în schimbul negocierii unor avantaje? Oricât ar vrea Putin să îl emuleze pe Stalin, cel puțin în politică diferențele sunt mari. Stalin avea o prudență patologică în acest domeniu. Nu declara război pe față celor mai tari ca el. Îi tatona, prin terți, și dacă întâlnea rezistență se retrăgea : în războiul civil spaniol, în blocada Berlinului, în Grecia în 1948, în Coreea de Nord în 1950. Peste tot a întâlnit rezistența lui Truman și chiar dacă din 1949, deținea și el grație lui Beria arma nucleară, nu a folosit-o. A preferat să îi învrăjbească pe ceilalți : in 1940 pe germani și vest- europeni, în 1950 pe chinezi și coreeni cu americani etc...în mod direct nu a provocat, după știința mea, niciodată S.U.A.

Am menționat preconizata paradă de pe 9 mai nu doar din cauza calendarului ci și pentru că ea s-ar putea să ne apropie cel mai mult de mintea lui Putin. Nu cred că doar imnul oficial al Rusiei l-a recuperat pe Stalin. Există o fascinație a întregului aparat de putere pentru figura lui Stalin. Și cred că și a lui Putin. De unde obsesia pentru refacerea Imperiului Sovietic. De unde controlul absolut asupra întregii societăți. Distrugerea oponenților politici. Putin a înțeles și și-a asumat ceea ce îl definește în mod absolut pe Stalin și, deci, și pe el: unde este puterea și cum poate să piardă totul dacă nu procedează aidoma. După moartea lui Lenin începuse lupta pentru șefie între cei apropiați lui. Trozki, Kamenev, Zinoviev și Buharin au pierdut - și viața în cele din urmă- neânțelegând ceea ce până și Lenin a realizat prea târziu, în comparație cu Stalin, că odată victorioasă Revoluția Bolșevică, cine controla K.G.B-ul, era Statul, era totul. Naivii își mai puteau închipui că în Partid, devenit un simplu club de discuții, prin simple dezbateri ideologice, , convingerea camarazilor, se putea face politică, atunci când de fapt tot ce conta era cine putea să îi trimită pe ceilalți la Lublianka și la un glonț în ceafă! Cum au pierit aproape toti din vechii bolșevici. Cum au pierit mai târziu șefi de partid și chiar șefi de stat. În ,,Maestrul și Margareta” care este și o alegorie a sistemului de putere din societatea rusă sau din secolul 20 de aiurea, la condamnarea lui Iisus – simbolul absolut al binelui- Diavolul care induce sentința,era kagebistul de rit vechi trimis de împărat la Pilat. Dacă nu mă înșel, tatăl lui Bulgakov, știutor de ebraică și de istorie veche a creștinismului, știa el ce știa!

Stalin a murit într-o baltă de urină. Nu a pierdut puterea. Nu cred că a fost otrăvit. Celorlalți acoliți le era pur și simplu groază și să intre în camera lui, așa că a fost lăsat în agonie, când poate ar fi putut fi salvat. Groaza patologică inspirată de Putin și în cele mai mărunte lăcașuri ale societății ruse, nu este mai puțin responsabilă de fanatismul, dar și de blocajul și incapacitatea armatei sale. Ea poate cuprinde și alte sectoare ale puterii, care au clacat la revolte populare ce au dat jos dictatori, și care au apărut în cele mai neașteptate momente și locuri cu lideri providențiali apăruți peste noapte...

Cel mai înțelept pentru Putin ar fi ca mâine să își recunoască limitele! Un război prelungit, și din cauza, sancțiunilor impuse de Occident, poate să ducă Rusia în hăurile istoriei așa cum, din acest război, Ucraina se va ridica drept o mare putere în Europa și lume. În cel mai negru scenariu pentru Rusia, de război mondial, cu atâtea atrocități și suferințe, și revendicările de retrasare ale unor granițe vor fi mondiale și pentru că vor trebui să poarte un nume se vor numi... Kaliningrad, Karelia, Kurilele, Sahalin etc etc.

 

                                                                                                Lucian Filip 8 Mai 2022

,