DOMNULUI PREȘEDINTE
JOHANNIS
DE LA UN CONCITADIN.
Aveți o șansă unică.
Aceea de a duce ,,1989,, la ultimele lui consecințe. Revolta acestor copii a
generat o constelație unică, de reformare a unui sistem diabolic, care până
acum a strivit milioane de români.
Un neamț mare, ce
întregea Germania, era de părere că atunci când istoria te trage de mânecă,
trebuie să o urmezi.
Tinerii din stradă pun
în discuție însăși bazele politicului, recunoscut în sfârșit ca vinovatul de esență
pentru morții de pe șosele, din cluburi, din spitale...Acesta nu poate fi reformat
prin mijloace din interiorul lui, așa cum a fost conceput acum 25 de ani...ca
un instrument al unei minorități postcomuniste pentru manipularea, înșelarea și
jefuirea populației. Salvarea nu poate să vină din interiorul unei caste al
cărei interes va fi să își salveze averea, influența, puterea...prin alte forme
rafinate și oculte, așa cum după Revoluție au fost împinse în față odraslele
celor ce au condus până atunci. Aproape toate destinele și carierele notabile
de după 1989 probează acest fapt.Excluderea populației de la o participare
reală la viața publică a mutat toate contradicțiile în sânul unei grup
restrâns, ce în mod necesar a ajuns să-și rezolve problemele, prin răfuieli
personale, cu iz mafiot, în care interesele statului au ajuns în postura de
simplu mijloc. Din această ecuație omul de rând a dispărut cu desăvârșire.
Alegerile anticipate nu
ar fi decât o formă camuflată, de salvare a actualelor cadavre politice, care
în aparițiile livide din mass-media încearcă să tragă de timp. Oricum, la
alegerile de până acum populația a participat în mod pasiv, înțelegând cu un
instinct adânc că nu are nici un rol în stabilirea candidațiilor, a opțiunilor
de vot, fiind în fapt exclusă de la decizia asupra propriului destin. De aici
deznădejdea, lentoarea, tristețea și inerția de după alegeri, când și ultimele
simulacre de speranță se prăbușeau, urmate de o emigrație masivă.
Ei ,,s-au întors înapoi,,
în cugete, cel puțin, atunci când ați fost ales Președinte. Prezența masivă de
acum a tinerilor la manifestații se explică și prin speranțele mari pe care
această categorie existențială, ce a câștigat alegerile, pentru dvs, și le-a
pus în dvs.
Ne găsim într-un moment
de grație, în care o cosmetizare politică nu va face decât să adâncească
problemele societății românești care, amânate, vor izbucni la prima scânteie,
cu o amploare și mai mare. Într-o formă spontană manifestanții ne transmit că
politică se poate face doar după rediscutarea, problematizarea și schimbarea
principiilor ce au stat la baza sa. Scopul ei este acela de a deschide viața
publică pentru toți românii.
Sunt sigur că ați
meditat, deja, asupra unora dintre aceste considerații, ușor abstracte. Provenit
din atmosfera aceluiași burg transilvan, spre deosebire de unii analiști, nu
sunt atât de sceptic cu ,,exercițiile dvs. de comunicare,,. Îmi pare că ele
urmează forma logică a unui silogism cu premisă majoră, minoră și concluzie. De
aici austeritatea lor și aparenta lipsă de emoție. Acum premisa majoră o dă
Piața, altfel spus, contextul istoric. Premisa minoră, Președinția. Concluzia
poate să fie o chestiune de curaj și caracter.
Cineva, ce a marcat un
veac, exilat pe o insulă, a fost întrebat acolo, dacă un rege nefericit al
Franței ar fi putut evita talazurile Revoluției, ce se pregăteau să îl înghită.
Răspunsul său a fost că ar fi fost posibil, doar dacă ar fi luat el însuși
Revoluția pe cont propriu și ar fi ajuns încarnarea ei.
Dacă nu veți merge până
la capăt, așa cum așteaptă Strada, s-ar putea ca mult mai târziu, să vă găsiți
la răscrucea dintre regrete, tristeți și îndoielile de a fi ratat întâlnirea cu
Istoria...Regretele generației mele.
LUCIAN FILIP
SIBIU
